miercuri, 10 februarie 2010

Cealaltă

Cioc,cioc!Aud batăi succesive in usă...un,doi...un,doi...un,doi,trei....Iau cheia,mă duc să-i deschid si o las să intre.Dă buzna ca o nesimţită si se-aşează la biroul meu,începând sa-mi cotrobăie prin sertare.Scoate afară caietele mele,rupe paginile si le aruncă pe unde apucă.Am rugat-o de atatea ori să nu mai lase dezordine in urma ei,dar mi-am răcit gura degeaba.Ca de fiecare dată işi aprinde tacticos o ţigară,lucru care mă enervează la culme,mai ales că ştie şi ea cat de mult urăsc mirosul de tutun.Imi aruncă din cand in cand cate-un zambet ironic şi-mi trânteşte valurile de fum drept in nas.Tuşesc de la aerul înecăcios,şi alerg grăbită spre geam să-l deschid.Râde de mine,ca de fiecare dată cu gura până la urechi,de zici că vrea sa-nghită in curând un balaur.Se-apropie de mine si-mi dă repede doua palme.Mă trage de păr,mă muşcă,ma scuipă,mă loveşte cu foile peste faţă.Ea râde,eu incep să plâng.
Ea e cealaltă.Ea-mi numără intotdeauna paşii şi poartă-n părul negru ţurţuri mari de gheaţă.Are buzele albastre si ochi de sticlă.E puternică,rece si rea,si intotdeauna violentă.Mă loveşte ori de câte ori are ocazia si nu regretă nimic.Nu o doare niciodată nimic,nu o răneşte nimeni,si nu se simte niciodată jignită.E tare ca o stâncă si e capabilă de orice.Ar trebui să se simtă vinovată pentru numeroasele naufragii pe care le-a cauzat.Ea e insă veselă si nepăsătoare.Râde de părul meu blond,de ochii mei,de gura mea.Mă fixeaza cu privirea si mă urmareste peste tot.O simt mereu in preajmă,cateodată ii simt respiratia in ureche,alteori o aud cum strânge din dinţi.Am alungat-o intr-o vreme,dar mi se făcuse dor de ea si am chemat-o inapoi peste cateva zile.Ea este exact ce nu pot eu sa fiu.E completarea mea.
Acum doarme.
Eu sunt eu.Ea este cealaltă.
....de Carmen-Daniela On ( Dănuţa)

5 comentarii:

  1. foarte adevarata postarea. fiecare persoana are completarea ei. e ca o oglinda care iti prezinta tot ceea ce ai vrea sa fii.

    felicitari pentru postare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc,Radu!Ma bucur ca in sfarsit cineva mi-a prins ideea,fara prea multe intrebari si fara sa insinueze cum ca as avea dubla personalitate,sau alte bazaconii :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu exista dubla personalitate, exista labilitate psihica, imaginatie bogata etc, nu exista 2 creiere intr-un corp uman, doar unul gandeste, personalitatea dubla face referire la cei cu dereglari in gandire, uneori poate fi melancolica alteori agresiva si asa mai departe.Dubla personalitate... e doar o boala psihica din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  4. Există si literatură,măi anonimule !!! :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu cred ca e o poezie foarte profund scrisa care ne pune la incercare imaginatia si ne ajuta sa descoperim in noi o alta latura fie mai buna sau mai rea.Labilitatea psihica exista intradevar, dar in cazul asta este treatala cu multa imaginatie si inspiratie.Felicitari!Draga Danutza, eu sunt eu, el e celalalt:)

    RăspundețiȘtergere