sâmbătă, 23 ianuarie 2010

22 :)

Cat de mult poate sa stranga un om in sufletul sau?Cat poate sa iubeasca sau sa spere?Cat poate sa-ndure?
Ciudate sentimente te-ncearca atunci cand te privesti pe tine insati dimineata,si-ti dai seama ca din ochii tai de cer a fugit pana si lumina aceea naiva ce-o aveai poate cu cativa ani in urma,inainte sa navaleasca ca pe-un camp de lupta,oameni de tot felul in viata ta.Cine-a castigat razboiul asta?Tu sau ei?
Obrajii ce ti-au fost spalati odinioara de lacrimi,ii cureti acum cu apa rece si-i stergi cu prosopul aspru de parca ai vrea sa scoti maracini,nu sa usuci stropi.Nu vrei s-accepti ca s-a adunat atata gunoi in inima ta,nu vrei sa crezi ca visele ti-au fost furate toate intr-o noapte,ca goliciunea ochilor tai se oglindeste in cafeaua neagra din ibric.Ah,copil jalnic ce esti…cat dureaza fericirea?
Mergi uneori pe strada,fara sa stii incotro te-ndrepti sau de unde vii…alergi dupa imagini si te minunezi de frumusetea vreunui copac sau de cat de cenusiu e cerul.Iti place cand ti se prind in gene fulgi de nea,sau cand vantul iti piaptana parul.Nu ceri sa fii inteleasa,si n-ai cerut-o niciodata.Te-ai nascut intr-o seara de iarna,in jurul orei 20:30…si de-atunci hoinaresti prin lume si porti in piept fiecare rasarit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ce-a mai învăţat Dănuţa...

Am învăţat că suntem cu toţii mult prea departe de a fi perfecţi si că în fiecare din noi există o tulpină de răutate,ce în anumite momente...