When it rains,it pours

Sfarsit de saptamana cu ganduri prea frumoase pentru o toamna atat de cenusie.Plimbare prin ploaia rece,fara umbrela.Hainele-s ude,si rauri curg prin par...dar nu renunt sub niciun chip la agrafa mea galbena.Dus fierbinte si plapuma moale,si gandul departe la mami si la un ceai de tei…”E trista toamna asta!”…imi spun siroaiele de apa ce se imprastie grabite si tremurande pe geamul meu.Da trista,toamna intotdeauna-i trista…dar eu iubesc tristetea ei.Oricum toate ne alcatuiesc,tristetile si fericirile la un loc.

Oamenii pot rani atat de usor in toamna asta!Un gest ce tie iti pare a fi marunt si lipsit de orice importanta,poate sa rastoarne sufletul altcuiva.Intotdeauna mi-am spus ca fiecare lucru se face la momentul potrivit…nici mai devreme,nici mai tarziu.Trebuie sa stii sa iti ceri scuze la timp ca sa fii un om in care prietenii tai sa aiba incredere,trebuie sa stii sa spui o gluma atunci cand este cazul sa faci glume,mai ales daca nu ai nici tact la asa ceva…cateodata mai trebuie sa stii sa iti tii si gura inchisa si sa nu te apuci sa judeci de unul singur,pentru ca exista posibilitatea sa judeci gresit(ca sa nu zic prost).Si in mod deosebit trebuie sa inveti sa apreciezi un lucru facut din toata inima!

Colac peste pupaza,unele situatii vin asa intruna cand nici macar nu te astepti,si nu pleaca de la tine pana nu te scot din minti…”I guess when it rains,it pours”,mi-am tot zis… Asta fiindca am avut trei zile pline de ghinion,ziua de vineri a fost “plina de ploaie” si de dezamagire,cea de sambata a fost “plina de lapte” si de oboseala,iar azi a fost o zi “speciala”,pe care am inceput-o cu o dimineata “plina de cafea”…si am terminat-o cu o cearta “plina de idioti”…Sunt plina insa de speranta ca maine o sa fie mai bine,chiar daca am dis-de-dimineata curs de franceza...:)