joi, 30 septembrie 2010

In fiecare dimineata...

In fiecare dimineata ma trezesc cu noaptea-n cap,desi nu am absolut nimic de facut.Nu am somn,pur si simplu ma plictiseste somnul.Schimb cateva vorbe cu mama care se pregateste grabita sa ajunga la serviciu…apoi intr-un ritm de melc imi prepar cafeaua.Hey hey,cu grija…mai intai deschid borcanul cu cafea si imi var nasul acolo vreo cateva secunde bune,cu ochii inchisi…ma inveseleste chestia asta.Zambesc.Pana se face cafeaua,ma arunc putin peste geam si ma uit la ciresul din fata…e cam galbejit de la o vreme.Hmmm peste munti se vad cateva raze de soare lenese ca mine….centrul orasului e cufundat in ceata…departe de tot vad tramvaiul care merge spre Muncitoresc,acolo pe pod.Singurul stress al diminetii mele este ca nu stiu daca azi va fi insorit sau va ploua.Incepe un vant rece,asa ca strang puloverul si merg in camera sa trag niste sosete groooase in picioare.Arat ca un arlechin.Intre timp e gata si cafeaua,miroase perfect;adaug laptic si presar scortisoara deasupra.Divin.Ma mut in sufragerie si m-apuc de citit ziarul,ala de ieri.Eu niciodata nu apuc sa citesc si eu ca un om normal ziarul dimineata la cafea,pentru ca ziarul meu vine zilnic undeva in jurul pranzului.Deci pentru mine nu mai are farmec.Asa ca aflu azi,ce s-a intamplat ieri.E bine si asa.Hey,macar am ziar.Ce mama naibii :)) Il mototolesc repede si deschid televizorul,acum voi afla chestii actuale,trebuie sa fiu la curent.Imi aduc si laptopul,ca sa fac mai multe lucruri in acelasi timp.Daca fac unul singur,ma plictisesc.Pana si plictiseala ma plictiseste.As vrea sa fac ceva util,sa fiu de folos,sa ajut.As pleca in lume sa ma caut pe mine.As zbura peste muntii astia care-mi stau in cale si care ma umbresc,as vizita castele,as cutreiera strazi,as merge sa vad marea,as face o multime de lucruri…Dar,pana atunci… ma mai trantesc o data pe perna.Apoi ma trezesc si pun de-o ciorba.

duminică, 26 septembrie 2010

Familie si prietenie

Asa,si ca sa inchei toata trebusoara asta...si avand in vedere ca m-am apucat de citit cartea "Naşul" a lui Mario Puzo(imi place mult,desi filmul e de mai mare efect)...adaug aici un mic citat,gasit chiar printre primele pagini ale cartii,care mi-a atras atentia...dat fiind faptul ca si eu imi consider adevaratii prieteni atat de apropiati precum o familie. :) Conteaza mult sa iti iubesti prietenii,dar mai ales sa ii respecti.Cel putin pentru mine.Citatul:

“Prietenia e aproape ca familia.Sa nu uiti asta niciodata.Daca te-ai fi inconjurat de prieteni,n-ai fi fost nevoit sa imi ceri mie ajutorul.”(Don Corleone catre Johnny Fontane)

Mno,ce zice Don e litera de lege :)) Va pup,sa aveti grija de voi...si inca ceva,mai nou imi beau cafeaua mea cu lapte adaugand si putina scortisoara :)) yummy :))




'Famiglia' :)


M-am mai gandit ce altceva mai inseamna pentru mine familia,si as vrea sa mai adaug aici : echilibrul,sacrificiul,compromisul,si nu in cele din urma secretul.Uneori,devine chiar un fel de 'spatiu' pentru spalat (rufe murdare)...si ar fi bine sa nu exageram cu detergentul,pentru ca riscam sa umplem casa de balonase :)) Am postat si poza cu o familie de 'pui' ,facuta de mine vara asta...prin gradina bunicii :)).Cloşca asta chiar are statut de 'godmother' :)) :)) Ma intreb care dintre pui o fi 'consigliere' :)) Ah,ce-mi plac glumele mele :))

miercuri, 22 septembrie 2010

F A M I L I A

Familia.Totul se invarte in jurul ei.Familia inseamna in primul rand respect.Fie ca este vorba de respectul fata de membrii mai in varsta(parinti,bunici sau alte rude)…fie ca este vorba despre fratii sau surorile mai mari ‘in grad’,totul se rezuma la respect.Apoi, putem vorbi despre loialitate si iubire,unitate si sprijin.In ce masura ne sunt acestea acordate?Ei, asta depinde de la o familie la cealalta,intrucat fiecare familie are propriile reguli,obiceiuri si invataturi.Se vorbeste destul de des despre cei sapte ani ,cei esentiali in educatia oricarui copil.Copiii au de multe ori tendinta de a imita ceea ce vad in propria lor familie,si de a se comporta intocmai cum vad acasa.De aceea nu imi este de mirare ca un copil injura;cu siguranta si-a auzit unul din parinti folosind asemenea expresii.Totul se invata in familie…vrand ,nevrand.Daca un copil creste intr-o familie in care se foloseste violenta,este imposibil ca acesta sa nu ramana marcat.Bineinteles,aici depinde de la un caz la celalalt:fie copilul dobandeste astfel de manifestari violente si le foloseste si el la randul lui,crezand ca asa e normal…fie va prefera sa se indeparteze de ceea ce a trait in copilarie.

Familia este un fel de cuib care se presupune ca ar trebui sa te ocroteasca pana inveti sa zbori.O fortareata.Se presupune.

Familia,buna sau rea,este pentru oricare om un punct de reper.Iei o foaie de hartie si pui un punct cu creionul in mijlocul foii;trasezi apoi oricat de multe linii vrei,poti sa construiesti cuburi,sfere,piramide…toate pornesc de la un simplu punct,si tu iti vei intoarce mereu privirea spre acel punct.Indiferent care va fi traiectoria ta.

Familia poate fi si un refugiu.Dar o putem privi si ca pe un fel ciudat de a fi santajat.Daca cineva vrea sa te raneasca,cu siguranta va lovi in familia ta mai intai.Acolo doare.Familia poate fi ea insasi cea care te santajeaza.Fie nu te lasa sa iei singur decizii,manipulandu-te prin fel si fel de chitibusuri sentimentale,fie iti reproseaza ca nu ai facut suficiente lucruri sau ca nu esti recunoscator pentru nimic.Si atunci cazi din nou in capcana si nu-ti continui drumul.Da,un fel de capcana a sufletului tau.

Desi ar trebui sa se bazeze pe altruism,de cele mai multe ori poti fi pus in postura de a te simti victima propriei tale familii.Familia poate actiona cu egoism si cu nepasare.Si-apoi dupa ce te ajuta sa pierzi,te bate pe umar si-ti spune: “data viitoare sigur vei reusi,ti-am spus noi ca nu era momentul”.

Familia presupune multa incredere.Suntem oameni inainte de toate,deseori slabi si cautatori de maini care sa ne tina la suprafata.Ne odihnim fruntile in palmele ei,ale familiei.Suntem oameni inainte de toate,cersetori de mangaieri si de vorbe frumoase.Greseala,eroare,slabiciune.Dar totusi e fireasca,omeneasca aceasta greseala.

Nicio familie nu este perfecta.Oricat de mult ne-am dori sa fim puternici va exista si cineva care sa ne traga in jos.Mereu.Vorbim despre tradare si despre nesiguranta.Fiecare isi urmareste propriile interese,iar lupta pentru ele nu cunoaste limite.Tradarea nu se opreste nici macar la familie.Intr-o lume in care banul inseamna putere,iar puterea inseamna fericire.

Adevaratele valori se pierd.Familia ramane.Fie ca ti-o pastrezi pe cea care ti-a fost deja oferita,fie ca iti intemeiezi alta.Nici lupii nu ataca singuri,daramite oamenii.Chiar daca are un continut diferit,insemnatatea familiei ramane aceeasi pentru fiecare dintre noi.Spunand continut,ma refer la membrii care o alcatuiesc,pentru ca de multe ori familia poate sa fie constituita nu doar din rude de sange.Hmmm…familie sau clan…pentru mine e cam acelasi lucru.Si ce-i inauntru,e doar ‘cosa nostra’ !:))

miercuri, 15 septembrie 2010

Toamna asta ce preferi...?

Un ceai indulcit?














Sau o cafea cu lapte?