luni, 17 mai 2010

Cafeneaua inimii

Mi-am deschis o cafenea,pe-o străduţă mică,’ngustă
Floricele am în geam şi căţeii nu te muşcă.
Vise-n ceşti şi ceaiuri multe,şi poveşti cu ploi mărunte,
Miere-n inimi si blândeţe…zâmbet cald la pliculeţe.
Am miros de roze ude,şi cinci prieteni să m-asculte…
Praf de stele,margarete…covrigi proaspeţi,seri discrete.
Am cireşe pârguite,buze vesele,clătite…
Cântecele potrivite…mâini albe,indragostite.
Am secrete la bucată şi-o umbrelă colorată,
Biscuiţi cu scorţişoară şi amor de primăvară.
E deschis în cafenea…poţi să treci până diseară!
Te aştept…ori tu nu vezi,cât de tare plouă-afară?

7 comentarii:

Ce-a mai învăţat Dănuţa...

Am învăţat că suntem cu toţii mult prea departe de a fi perfecţi si că în fiecare din noi există o tulpină de răutate,ce în anumite momente...