duminică, 4 octombrie 2009

Aşteptare...

Ca atunci cand ai o durere îngrozitoare de cap si înghiţi repede un algocalmin.Brusc ti se opreşte în gat si nu vrea sa alunece pana nu îţi împrăştie amarul prin toate papilele gustative.Apoi îl îneci cu valuri de apa si respiri uşurat.
Sunt unele zile ce trec cu atata viteza pe langa mine,ca am impresia ca nici n-au fost...iar altele-mi par nesfarsite,acelea în care mă macina ganduri si mă coplesesc idei.Lumea toata-i alcatuita din umbre neobosite,ce aleargă prin timp si nu îşi găsesc niciodată locul.Aşteptarea este una din cele mai grele pedepse pentru mine,si-i atat de amară ca un medicament.Dar întotdeauna Dumnezeu mi-a răsplătit răbdarea si toleranta...la fel ca si acum.Mi-a însutit încrederea,si mi-a arătat din nou cat de mult mă iubeşte!Mi-a dăruit o mare întreaga,sa pot spăla amaraciunea...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu