sâmbătă, 6 iunie 2009

Intrebare?

Prea linistita sunt,zi ploioasa de primavara...
Doar mugurii-i aud cum se zbat si pasii grabiti ai fetei gri.
Alei somnoroase se-aseaza-n calea mea,
Si-ncerc sa ascult povestea soptita a frunzelor ude.


M-am ratacit acum printre randurile unei vieti nestiute,
Si-i greu sa descifrez cuvinte si sa caut intelesuri
Acolo unde gandurile raman impietrite,
Si nu-ndraznesc sa-ntreb decat un singur lucru:
Cum as putea sa spal noroiul ce curge siroaie prin suflete?

2 comentarii:

  1. curat sentiment...dar sa stii ca dincolo de cenusa si noroi exista lumina si caldura, iar din muguri nu vor inceta niciodata sa apara florile...deschide-ti sufletul si priveste doar lumina...zambeste, pentru ca soarele sa-ti sarute buzele...

    RăspundețiȘtergere

Ce-a mai învăţat Dănuţa...

Am învăţat că suntem cu toţii mult prea departe de a fi perfecţi si că în fiecare din noi există o tulpină de răutate,ce în anumite momente...