Prea linistita sunt,zi ploioasa de primavara...
Doar mugurii-i aud cum se zbat si pasii grabiti ai fetei gri.
Alei somnoroase se-aseaza-n calea mea,
Si-ncerc sa ascult povestea soptita a frunzelor ude.
M-am ratacit acum printre randurile unei vieti nestiute,
Si-i greu sa descifrez cuvinte si sa caut intelesuri
Acolo unde gandurile raman impietrite,
Si nu-ndraznesc sa-ntreb decat un singur lucru:
Cum as putea sa spal noroiul ce curge siroaie prin suflete?
curat sentiment...dar sa stii ca dincolo de cenusa si noroi exista lumina si caldura, iar din muguri nu vor inceta niciodata sa apara florile...deschide-ti sufletul si priveste doar lumina...zambeste, pentru ca soarele sa-ti sarute buzele...
RăspundețiȘtergere"Vei plange mult ori vei zambi?"
RăspundețiȘtergere