Neiubirea

Ti-am spus de atâtea ori că te iubesc,fără să am nici măcar cel mai mic sentiment pentru tine."Te iubesc" devenise mai degrabă o formă de salut pentru noi,sau o formă mai simplă si mai scurtă de a spune "mi-e frică de singurătate".În fond,nu cred că "noi" am existat vreodată...a fost poate doar o piesă de teatru jucată prost,cu doi actori penibili în rolurile principale,care in loc de aplauze au primit milă din partea publicului,si care atunci cand s-a tras cortina s-au transformat în doi străini.
Îmi păreai atât de caraghios când îmi vorbeai despre încredere si viitor,fără să ştii ca eu nu mă pierd în iluzii si nu înghit minciuni fărâmiţate...
Nu mi-a păsat deloc când ai plecat...nici măcar nu imi plăcea cum mă ţii de mână!

Cealaltă

Cioc,cioc!Aud batăi succesive in usă...un,doi...un,doi...un,doi,trei....Iau cheia,mă duc să-i deschid si o las să intre.Dă buzna ca o nesimţită si se-aşează la biroul meu,începând sa-mi cotrobăie prin sertare.Scoate afară caietele mele,rupe paginile si le aruncă pe unde apucă.Am rugat-o de atatea ori să nu mai lase dezordine in urma ei,dar mi-am răcit gura degeaba.Ca de fiecare dată işi aprinde tacticos o ţigară,lucru care mă enervează la culme,mai ales că ştie şi ea cat de mult urăsc mirosul de tutun.Imi aruncă din cand in cand cate-un zambet ironic şi-mi trânteşte valurile de fum drept in nas.Tuşesc de la aerul înecăcios,şi alerg grăbită spre geam să-l deschid.Râde de mine,ca de fiecare dată cu gura până la urechi,de zici că vrea sa-nghită in curând un balaur.Se-apropie de mine si-mi dă repede doua palme.Mă trage de păr,mă muşcă,ma scuipă,mă loveşte cu foile peste faţă.Ea râde,eu incep să plâng.
Ea e cealaltă.Ea-mi numără intotdeauna paşii şi poartă-n părul negru ţurţuri mari de gheaţă.Are buzele albastre si ochi de sticlă.E puternică,rece si rea,si intotdeauna violentă.Mă loveşte ori de câte ori are ocazia si nu regretă nimic.Nu o doare niciodată nimic,nu o răneşte nimeni,si nu se simte niciodată jignită.E tare ca o stâncă si e capabilă de orice.Ar trebui să se simtă vinovată pentru numeroasele naufragii pe care le-a cauzat.Ea e insă veselă si nepăsătoare.Râde de părul meu blond,de ochii mei,de gura mea.Mă fixeaza cu privirea si mă urmareste peste tot.O simt mereu in preajmă,cateodată ii simt respiratia in ureche,alteori o aud cum strânge din dinţi.Am alungat-o intr-o vreme,dar mi se făcuse dor de ea si am chemat-o inapoi peste cateva zile.Ea este exact ce nu pot eu sa fiu.E completarea mea.
Acum doarme.
Eu sunt eu.Ea este cealaltă.