miercuri, 22 septembrie 2010

F A M I L I A

Familia.Totul se invarte in jurul ei.Familia inseamna in primul rand respect.Fie ca este vorba de respectul fata de membrii mai in varsta(parinti,bunici sau alte rude)…fie ca este vorba despre fratii sau surorile mai mari ‘in grad’,totul se rezuma la respect.Apoi, putem vorbi despre loialitate si iubire,unitate si sprijin.In ce masura ne sunt acestea acordate?Ei, asta depinde de la o familie la cealalta,intrucat fiecare familie are propriile reguli,obiceiuri si invataturi.Se vorbeste destul de des despre cei sapte ani ,cei esentiali in educatia oricarui copil.Copiii au de multe ori tendinta de a imita ceea ce vad in propria lor familie,si de a se comporta intocmai cum vad acasa.De aceea nu imi este de mirare ca un copil injura;cu siguranta si-a auzit unul din parinti folosind asemenea expresii.Totul se invata in familie…vrand ,nevrand.Daca un copil creste intr-o familie in care se foloseste violenta,este imposibil ca acesta sa nu ramana marcat.Bineinteles,aici depinde de la un caz la celalalt:fie copilul dobandeste astfel de manifestari violente si le foloseste si el la randul lui,crezand ca asa e normal…fie va prefera sa se indeparteze de ceea ce a trait in copilarie.

Familia este un fel de cuib care se presupune ca ar trebui sa te ocroteasca pana inveti sa zbori.O fortareata.Se presupune.

Familia,buna sau rea,este pentru oricare om un punct de reper.Iei o foaie de hartie si pui un punct cu creionul in mijlocul foii;trasezi apoi oricat de multe linii vrei,poti sa construiesti cuburi,sfere,piramide…toate pornesc de la un simplu punct,si tu iti vei intoarce mereu privirea spre acel punct.Indiferent care va fi traiectoria ta.

Familia poate fi si un refugiu.Dar o putem privi si ca pe un fel ciudat de a fi santajat.Daca cineva vrea sa te raneasca,cu siguranta va lovi in familia ta mai intai.Acolo doare.Familia poate fi ea insasi cea care te santajeaza.Fie nu te lasa sa iei singur decizii,manipulandu-te prin fel si fel de chitibusuri sentimentale,fie iti reproseaza ca nu ai facut suficiente lucruri sau ca nu esti recunoscator pentru nimic.Si atunci cazi din nou in capcana si nu-ti continui drumul.Da,un fel de capcana a sufletului tau.

Desi ar trebui sa se bazeze pe altruism,de cele mai multe ori poti fi pus in postura de a te simti victima propriei tale familii.Familia poate actiona cu egoism si cu nepasare.Si-apoi dupa ce te ajuta sa pierzi,te bate pe umar si-ti spune: “data viitoare sigur vei reusi,ti-am spus noi ca nu era momentul”.

Familia presupune multa incredere.Suntem oameni inainte de toate,deseori slabi si cautatori de maini care sa ne tina la suprafata.Ne odihnim fruntile in palmele ei,ale familiei.Suntem oameni inainte de toate,cersetori de mangaieri si de vorbe frumoase.Greseala,eroare,slabiciune.Dar totusi e fireasca,omeneasca aceasta greseala.

Nicio familie nu este perfecta.Oricat de mult ne-am dori sa fim puternici va exista si cineva care sa ne traga in jos.Mereu.Vorbim despre tradare si despre nesiguranta.Fiecare isi urmareste propriile interese,iar lupta pentru ele nu cunoaste limite.Tradarea nu se opreste nici macar la familie.Intr-o lume in care banul inseamna putere,iar puterea inseamna fericire.

Adevaratele valori se pierd.Familia ramane.Fie ca ti-o pastrezi pe cea care ti-a fost deja oferita,fie ca iti intemeiezi alta.Nici lupii nu ataca singuri,daramite oamenii.Chiar daca are un continut diferit,insemnatatea familiei ramane aceeasi pentru fiecare dintre noi.Spunand continut,ma refer la membrii care o alcatuiesc,pentru ca de multe ori familia poate sa fie constituita nu doar din rude de sange.Hmmm…familie sau clan…pentru mine e cam acelasi lucru.Si ce-i inauntru,e doar ‘cosa nostra’ !:))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu