sâmbătă, 10 iulie 2010

M-am întors acasă.

Permanent război între gânduri si cuvinte. Eu n-am cheie să descătuşez toate silabele si n-am curaj s-o iau la goană printre râsetele astea peticite.
Mă reîntorc într-un loc unde miroase-a prieteni ce nu se trădează si nu se uită , unde încă mai miroase-a copilărie si-a munţi...a ani de liceu, a locul unde-am tras primul fum dintr-o ţigară, a locul unde puteam să-mbrac haine largi si să-ncalţ bocanci fără să-mi pese că-s domnişoară.Case mici,prăfuite se-ntind pe dealuri.Parfumul teilor e aproape trecut,asfaltul clocoteşte sub sandalele mele.Doar bătrânii osteniţi se mai întalnesc pe aceleaşi bănci vechi…acolo,pe băncile putrezite si nevopsite de ani de zile,se tratează istoria si se pun la cale adevărate conspiraţii.
Da,eu mi-am confecţionat un scut când am plecat,să pot să-mi apăr pieptul de lovituri...dar în timp s-a ruginit si nu l-am mai folosit la nimic.Ei m-au dezarmat si m-au descusut,au tras cu săgeţi,s-au jucat cu cuţitele în rănile mele,m-au golit de orice sentiment...si-apoi mi-au vorbit despre prietenie.
Nu-i greşit să crezi si nu-i rău să greşeşti…în toate găseşti o lecţie de viaţă.Eu mi-am învăţat-o pe-a mea foarte bine.M-am întors acasă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu