Ultima

Era ultima seară a lui noiembrie,iar ploaia măruntă si rece îmi ciuruia pielea rozalie a obrajilor,asemeni unui pistol care se descarcă cu atâta repeziciune că abia apuci să clipesti până ce gloanţele lui îţi pătrund carnea fragedă.M-am oprit în mijlocul străzii sa-mi deschid umbrela,privind cu sete spectacolul de lumini din faţa mea,dat de farurile maşinilor ce se jucau pe asfaltul umed si lucios.Aproape ca mă orbisera,cand ti-am auzit paşii grăbiţi si m-am întors spre tine.Te-ai căutat prin buzunare si ai scos repede o pereche de mănuşi negre pe care mi le-ai vârât sub nas,certându-mă că am să răcesc.Apoi ai tăcut.Am tăcut si eu,si tu.Ti-ai aprins liniştit o ţigară si ai privit în gol.Ne iroseam cu fiecare secundă ce trecea,aşa cum se irosea ţigara ce o ţineai strâns între degete.Era tristeţe sub umbrela noastră roşie,iar tu mi-ai cuprins obrajii îngheţaţi în palme si mi-ai sărutat sprânceana dreaptă.Fumul de ţigară mirosea a tine,si ploaia mirosea a tine,si ţi-am cuprins răsuflarea dureroasă cu toate simţurile.A rămas doar scrumul în urma ta si un chiştoc ud.În acea ultimă seară de noiembrie…

Felia de paine caldă

Tu mănanci pofticios o felie de paine caldă,în timp ce eu ciugulesc cu grija cateva firimituri din felia mea de paine.A ta îmi pare mai albă,mai buna,mai proaspătă…asa ca încep sa rup din felia ta de paine cu degetele,fără sa te întreb dacă îmi dai voie.Tu nu te superi.Acum mancăm amandoi din aceeasi felie de paine caldă,si ţie îţi place…si nu îţi pasa ca eu am furat mai multe muşcături decat tine.Nu îţi pasa nici ca eu am mancat miezul si ti-am lăsat ţie doar coaja.Îmi zambesti si îmi spui ca te bucuri nespus,pentru ca ţie chiar îţi place mai mult coaja,si acum nu mai eşti nevoit sa arunci miezul,cum făceai de fiecare data.Pe mine nu ma deranjează ca tu plescăi la fiecare inghititură,ba chiar îmi pari drăguţ asa,copil infometat ce esti!Mancăm amandoi din aceeasi felie de paine caldă,ca si cum ea ar fi ultima felie de paine caldă din lume.Ne jucăm amandoi cu felia de paine si zambim de fiecare data cand ni se ating privirile.Dacă nu am fi aici,sa o mancăm acum împreuna…peste cateva zile felia de paine caldă,ar fi rece,tare si inverzită,si ar sfarsi probabil intr-un coş de gunoi murdar.Sa ai cu cine sa împarţi o felie de paine,asta da…bucurie a bucuriilor!

When it rains,it pours

Sfarsit de saptamana cu ganduri prea frumoase pentru o toamna atat de cenusie.Plimbare prin ploaia rece,fara umbrela.Hainele-s ude,si rauri curg prin par...dar nu renunt sub niciun chip la agrafa mea galbena.Dus fierbinte si plapuma moale,si gandul departe la mami si la un ceai de tei…”E trista toamna asta!”…imi spun siroaiele de apa ce se imprastie grabite si tremurande pe geamul meu.Da trista,toamna intotdeauna-i trista…dar eu iubesc tristetea ei.Oricum toate ne alcatuiesc,tristetile si fericirile la un loc.

Oamenii pot rani atat de usor in toamna asta!Un gest ce tie iti pare a fi marunt si lipsit de orice importanta,poate sa rastoarne sufletul altcuiva.Intotdeauna mi-am spus ca fiecare lucru se face la momentul potrivit…nici mai devreme,nici mai tarziu.Trebuie sa stii sa iti ceri scuze la timp ca sa fii un om in care prietenii tai sa aiba incredere,trebuie sa stii sa spui o gluma atunci cand este cazul sa faci glume,mai ales daca nu ai nici tact la asa ceva…cateodata mai trebuie sa stii sa iti tii si gura inchisa si sa nu te apuci sa judeci de unul singur,pentru ca exista posibilitatea sa judeci gresit(ca sa nu zic prost).Si in mod deosebit trebuie sa inveti sa apreciezi un lucru facut din toata inima!

Colac peste pupaza,unele situatii vin asa intruna cand nici macar nu te astepti,si nu pleaca de la tine pana nu te scot din minti…”I guess when it rains,it pours”,mi-am tot zis… Asta fiindca am avut trei zile pline de ghinion,ziua de vineri a fost “plina de ploaie” si de dezamagire,cea de sambata a fost “plina de lapte” si de oboseala,iar azi a fost o zi “speciala”,pe care am inceput-o cu o dimineata “plina de cafea”…si am terminat-o cu o cearta “plina de idioti”…Sunt plina insa de speranta ca maine o sa fie mai bine,chiar daca am dis-de-dimineata curs de franceza...:)