vineri, 24 iulie 2009

Apus...


Ochii imi sunt insetati,gata sa cuprinda zarea toata dintr-o inghititura...Cand soarele se adanceste cu fiecare minut,atunci se nasc cele mai frumoase amintiri...

In vie...



Mereu agatandu-ma de vreun sentiment scapat printre frunzele obosite.
 Mereu tremurand la atingerile blande ale picurilor de ploaie.
Ma zbat la cea mai mica adiere de vant.
Cruda si acra ca strugurele de iulie sunt uneori.

Ce-a mai învăţat Dănuţa...

Am învăţat că suntem cu toţii mult prea departe de a fi perfecţi si că în fiecare din noi există o tulpină de răutate,ce în anumite momente...